ARTICOLE PUBLICATE IN BULETINUL "FOCUS TIPS" - SEPTEMBRIE 1998 
CONSORTIUM  DE  EXPORT
ALIANTE  PENTRU PROMOVAREA EXPORTURILOR
Ieri
Så exporti aståzi în Europa de Vest  este mult mai dificil decât acum 10 sau 15 ani. In anii de început, afacerile de export puteau fi dezvoltate chiar si fårå a påråsi biroul. Adresele puteau fi obtinute prin TPOs- Organizatiile de promovare a comertului si clientii potentiali erau abordati prin scrisori. Ofertele, însotite de esantioane, erau trimise prin postå iar comunicatia fåcutå prin postå, telex sau telefonic. Existau cazuri de exportatori care niciodatå nu si-au vizitat clientii.
Azi - pietele sunt mult mai competitive
Aståzi afacerile nu mai pot fi generate atât de usor. Concurenta pe piete a devenit asa de durå, încât vânzarea, prin control de la distantå, nu mai functioneazå.
Un potential exportator va trebui så depunå multå muncå de birou, så efectueze studii de piatå si så viziteze pietele de export pentru a stabili contacte personale cu clientii potentiali. Ofertele încå mai trebuiesc fåcute, dar urmåtoarele faze si serviciile oferite dupå efectuarea vânzårii au devenit mult mai importante si mai complexe decât în trecut. Concurenta s-a intensificat în mod dramatic permitând importatorilor så aleagå dintre mai multe alternative. Exportul a devenit o artå complicatå. Se cer cunostinte, pricepere, experientå, iar pietele de desfacere trebuiesc vizitate regulat. Potentialul exportator trebuie så fie rezistent si så aibå puterea financiarå necesarå pentru a duce munca de pregåtire pânå la capåt (care uneori dureazå chiar mai mult de un an) ca så poatå plasa o comandå.
Trebuie remarcat si faptul cå potentialul exportator va avea o sanså mai mare de succes dacå îsi poate permite så angajeze, full-time, un manager specializat în exporturi si dacå îsi poate permite så investeascå unul sau doi ani în marketing pentru export.
O sanså pentru companiile mici
Inseamnå oare aceasta cå micile companii nu au nici o sanså? Desigur cå nu!  Chiar si ele pot deveni exportatori de succes.
Companiile care au produse unice, pentru care nu prea existå concurentå, nu vor întâmpina obstacole serioase. Totusi se pune întrebarea: câte companii de acest fel existå?
Intreprinzåtorii cu o bunå retea de prieteni si rude, pe piata de export, au un avantaj. Ei pot obtine mai usor informatii utile, decât alti exportatori, care întâmpinå greutåti în a le obtine. Grupurile de exportatori, care obtin un puternic suport din partea TPOs, când acestea au filiale si birouri pe pietele de export, au o sanså mai bunå decât companiile care trebuie så facå totul de la A la Z.
Dar ce pot face companiile mici si medii, care nu au produse unice si dispun de fonduri limitate pentru dezvoltarea unui marketing de export? Cum îsi pot ele îmbunåtåti pozitia de start, fiind într-o situatie mai putin fericitå?
Consortium de export = Aliante pentru promovarea exporturilor
Alianta pentru promovarea exporturilor poate fi o solutie pentru acesti întreprinzåtori. In locul acestei denumiri se poate folosi o largå combinatie de cuvinte pentru a denumi acest tip de aliantå, ca de exemplu: sindicate de exportatori, cooperative de / pentru export, colaborare pentru exporturi si chiar grupuri de / pentru export, sau consortiu de exportatori. Denumirea grup de export este de asemenea folositå pentru a nominaliza diferite tipuri de aliante, în principal IMM-uri, care sunt grupuri de companii cu activitåti complementare si sunt în raporturi egale între ele.
Exemplu de posibilå aliantå: un antreprenor constructor, care este o parte a unui grup ce cuprinde un arhitect, o companie pentru instalatii electrice, un specialist în acoperisuri etc. Impreunå, ei sunt mai bine echipati pentru a concura marile companii, care detin tot ce este necesar în domeniul respectiv, sau cea mai mare parte a echipamentului si specialistilor în constructii de case. Pe lângå faptul cå angajeazå împreunå lucråri de constructii, membrii grupului se vor informa reciproc despre oportunitåtile ce apar, chiar dacå cel ce furnizeazå informatia nu va beneficia direct din acea oportunitate.
Consortium sau alianta pentru promovarea exporturilor reprezintå un grup de firme care au decis så exporte împreunå.Existå avantaje distincte, dar de asemenea un numår de probleme care vor trebui
solutionate înainte ca ele så devinå incontrolabile si înainte ca problemele respective så plaseze alianta într-o zonå sensibilå. Alianta pentru promovarea  exporturilor poate lua nastere ca o nouå societate formatå din firmele participante, ca o companie cu råspundere limitatå, cu membrii ei
ca actionari,  o asociatie sau societate formalå sau informalå, or altå formå de asociere.
Teoretic, este posibil de a folosi chiar si o fundatie ca instrument, dar în multe tåri nu se admite ca fundatiile så desfåsoare activitåti comerciale. Indiferent de forma aleaså, trebuiesc evitate cazurile care implicå råspunderea directå si deplinå a membrilor / actionarilor fatå de consecintele activitåtilor aliantei. Forma adoptatå nu trebuie så împiedice actiunile independente. Dacå alianta pentru promovarea exporturilor îsi asumå anumite responsabilitåti vis-a-vis de membrii si clientii ei, atunci forma de organizare trebuie astfel aleaså încât så permitå onorarea acelor angajamente.
Functionarea aliantei
Prima sarcinå a aliantei este så actioneze în calitate de manager al exporturilor pentru membrii ei. Existå câteva alternative pentru un astfel de concept.
 1 - Alianta ca  agent de export:
Alianta preia serviciile de marketing, jucând rolul unui agent de export. Indatå ce o comandå este obtinutå, este transmiså producåtorului (adicå membrilor aliantei), care executå comanda pentru a primi plata corespunzåtoare. Alianta reprezintå membrii si oferå informatii despre producåtori clientilor potentiali de pe piatå.  Identitatea producåtorilor este respectatå si sunt folosite mårcile lor comerciale si / sau numele sub care ei actioneazå pe piatå, în timp ce propriile lor materiale documentare / publicitare sunt distribuite în propriul  interes.
În cazul unor activitåti promotionale (expozitii comerciale, misiuni, campanii publicitare, promovarea pe Internet etc.) numele si identitatea aliantei este mult mai putin importantå decât identitatea membrilor ei.
Avantajele pentru membrii aliantei sunt clare: identitatea lor este promovatå si ei însisi vor actiona ca exportatori. Dacå într-o zi se vor decide så se retragå din aliantå, ei pot så continue pe cont propriu afacerea pe care alianta a dezvoltat-o pentru ei.
Fiecare producåtor - membru va purta întreaga råspundere pentru produsul såu. Alianta nu poate fi fåcutå responsabilå pentru întârzieri, calitate proastå  sau alte greseli. Råspunderea pentru produs si råspunderea fatå de terti va cådea în sarcina membrilor, pe bazå individualizatå.
Trebuie så se admitå faptul cå existå si o serie de dezavantaje pentru cumpåråtorul de pe piata unde se exportå. Desi alianta negociazå ca o singurå parte, prin managerul pentru export al aliantei, în fapt cumpåråtorul plaseazå comenzi fiecårui producåtor. De asemenea, s-ar putea  så fie obligat så deschidå un numår de acreditive bancare, dacå nu opteazå pentru un singur acreditiv bancar transferabil si divizibil si va primi un numår de livråri, în loc de o livrare combinatå.

Alternativa 2 - Alianta ca exportator responsabil.
Alianta pentru promovarea exporturilor este o institutie colectivå de marketing pentru membrii ei. Alianta actioneazå ca producåtor si exportator al produselor membrilor ei.
Alianta poate promova una sau mai multe mårci comerciale, un text comercial al ei propriu, materiale documentare care, în general, sunt folosite pentru toate produsele ei. Actionând în acest mod, alianta creeazå imaginea comercialå a  producåtorului - exportatorului. În acestå situatie, imaginea si identitatea fiecårui membru al aliantei sunt mai putin importante (de fapt, de cele mai multe ori, clientul nici nu trebuie så stie cine este în realitate adevåratul producåtor).
Principalul avantaj pentru cumpåråtor constå în faptul cå el poate så cumpere un larg sortiment de produse de la un singur furnizor  - alianta.
Cumpåråtorul trebuie så negocieze doar cu un singur furnizor, så deschidå un singur acreditiv bancar si så preia o singurå livrare, cu un singur conosament consolitat, în locul unui numår de livråri în cantitåti mici. În acest caz, alianta preia responsabilitatea si controlul procesului logistic. Nu este asa de usor så coordonezi expedierea livrårilor la timpul potrivit pentru produse provenite de la cinci sau mai multe companii membre. Un întreg transport pentru export, reputatia aliantei ca si a membrilor ei actionari, pot fi puse în pericol datoritå unei întârzieri produse în livrarea mårfurilor de cåtre un singur membru. Dacå alianta este responsabilå pentru export, atunci trebuie så trecem în revistå mai multe lucruri.  Printre multe alte aspecte, unul în mod particular ar trebui mentionat mai întâi si anume, necesitatea de a stabili un sistem comun de control al calitåtii bunurilor valabil pentru toate companiile participante, pentru ca în acest mod, gradat, så se obtinå un singur standard al calitåtii pentru toti membrii aliantei. Un alt aspect, care câteodatå conduce la controverse aprinse, este dorinta membrilor aliantei de a vizita personal pietele de export, cu conditia expreså de a li se permite s-o facå fårå ca managerul însårcinat cu exporturile så-i însoteascå. Dacå li se permite så facå acest lucru, în aceastå situatie se ridicå o întrebare fireascå: oare reprezintå ei numai interesele propriilor lor companii sau ale întregii aliante? Sunt ei investiti cu autoritatea necesarå pentru a lua decizii în legåturå cu preturile mårfurilor? Dar asupra conditiilor de expediere  - livrare?
Produsele Aliantei
Så luåm de exemplu un grup foarte divers de companii de dimensiuni mici si medii care produc mårfuri textile. De exemplu, zece companii care se cunosc deja de la târguri si expozitii si care în final decid så formeze o aliantå pentru promovarea  exporturilor.
Cele zece companii produc  mårfuri diferite  si deci nu intrå în concurentå una cu alta - situatie idealå. Produsele lor sunt diverse : tricotaje, cåmåsi bårbåtesti, bluze de damå, pulovere tip sport, îmbråcåminte de plajå si lenjerie de corp.  Dacå nici o companie nu intrå în concurentå cu celelalte, în principiu, nu vor apårea probleme de nerezolvat.
Poate så aparå o problemå în cazul în care, de exemplu, producåtorul de îmbråcåminte pentru plajå constatå cå produsele sale se vând greu. In acelasi timp, se uitå cu invidie la comenzile foarte profitabile pe care le obtin colegii såi pentru lenjerie de damå. Dacå producåtorul de articole de plajå se decide så treacå la producerea de lenjerie de damå ,   alianta s-au putea så fie nevoitå så rezolve aceastå problemå care necesitå o abordare imediatå si fårå întârziere.
O aliantå care include, de exemplu: producåtori de haine, producåtori de piese de schimb pentru avioane, producåtori de pantofi, de rame de tablouri, de programe de computer si de mobilå de grådinå, nu are o bazå solidå. Membrii aliantei nu vorbesc aceeasi limbå  din punct de vedere profesional si nu înteleg problemele celuilalt. Fiecare din ei va avea o strategie complet diferitå fatå de a celorlati si fiecare din ei va avea nevoie de proprii parteneri de afaceri, din domeniul respectiv, diferiti, si în concluzie nu vor avea clienti comuni. Singurul lucru care îi uneste este dorinta de a exporta. Unirea unui numår de întreprinzåtori cu mårfuri asa de diversificate va conduce aproape întotdeauna la multe   probleme, dacå nu la un esec total.
Posibilitatea acestor aliante între de companii atât de diversificate va fi evident foarte micå.
Pe de altå parte, într-o situatie contrarå celei prezentate mai sus, ce se poate spune despre o aliantå constituitå numai din cultivatori de trandafiri? Zece cultivatori de trandafiri, toti cultivând acelasi soi de trandafir, deci concurenti încå de la bun început: Pot ei coopera? Desigur cå da! Dacå piata selectatå este destul de mare så absoarbå cantitåtile oferite spre vânzare, atunci o astfel de aliantå o va duce foarte bine. Dacå totusi, ei intentioneazå så exporte numai într-un numår limitat de tåri si dacå nu se pot vinde toate cantitåtile de flori produse, atunci alianta va avea probleme, deoarece membrii ei vor avea sentimentul cå mai de grabå se concureazå unii pe altii decât coopereazå.
Avantajele unei aliante pentru promovarea exporturilor
Dacå un grup de întreprinzåtori se decid så exporte împreunå formând o aliantå, ei pot beneficia de o serie de avantaje:
Membrii aliantei pot angaja împreunå un expert în managementul exportului; ar fi probabil prea scump pentru fiecare companie så angajeze propriul ei expert în managementul exportului, full-time.
La început, probabil cå nu va fi suficient de lucru într-o companie pentru a se justifica angajarea unui astfel de expert. În acest caz, cheltuielile de marketing sunt suportate în comun de companiile participante. O cålåtorie de prospectåri de marketing de douå såptåmâni în Europa poate så coste cel putin 3000 $, chiar dacå exportatorul cålåtoreste la clasa turist si locuieste la hoteluri ieftine.  Acesti 3000 $  pot deveni 300 $ pentru fiecare companie, dacå managerul însårcinat cu exporturile cålåtoreste pentru o astfel de aliantå de zece membri -  actionari.
O aliantå poate så-si creeze o imagine comercialå într-un mod mult mai profesional decât membrii ei, dacå ar actiona pe cont propriu. Din moment ce cheltuielile se pot repartiza între membrii - actionarii aliantei, brosurile publicitare pot fi de o calitate mai bunå, participårile la expozitii si târguri mai bine organizate, cålåtoriile de afaceri mai frecvente.
Câteva obstacole care trebuiesc abordate
O aliantå pentru promovarea exporturilor oferå multe oportunitåti, dar nu totul este un succes. Întotdeauna vor fi probleme de rezolvat si pot så aparå complicatii. Så luåm din nou exemplul descris mai sus al aliantei celor 10 producåtori de textile. Acesti producåtori coopereazå în urmåtorul mod: Fiecare membru plåteste o taxå anualå de 5000 $  (suma totalå garantatå aliantei este de 50000 $ pe an). Alianta actioneazå ca exportator si vinde produsele sub marca comercialå a aliantei. Alianta obtine un profit mediu de 2% la fiecare tranzactie. Imediat ce profiturile obtinute din livråri acoperå costurile de operare si de marketing, la sfârsitul anului, membrii aliantei primesc înapoi pânå la 50% din contributia lor anualå fixå.
Ex: din cei zece membri ai aliantei, doi membri au fåcut afaceri peste asteptårile lor, cinci o duc bine, alti doi membri sunt dezamågiti fiincå au vândut mai putin decât au anticipat, în timp ce ultimii doi  nu au reusit så facå afaceri prin alianta creatå.
În primul an, nici o contributie nu este rambursatå, în al doilea an 25 % din contributii sunt rambursate, în al treilea an, fiecare primeste înapoi 50%  din contributia sa.
Cei sase membri care au avut succes nu se plâng, membrii care nu au avut succes se plâng de situatie, dar încå mai sperå cå vor avea portia lor de succes în anul urmåtor. Dar   care va fi reactia companiilor care nu au vândut nimic timp de trei ani? Membrii - actionari ai aliantei ar trebui så gåseascå un remediu pentru un astfel de scenariu, înainte ca problema så devinå acutå.
Managementul Aliantei
Este foarte probabil ca unul sau mai multi membri ai aliantei så aibå un angajat, un nepot sau un frate, care så ocupe functia de manager responsabil cu exporturile!
Nu permiteti ca asa ceva så se întâmple!
Cel mai bun manager este o persoanå calificatå, care nu are nici un fel de legåturi cu nici unul din membrii aliantei. Dacå ar avea legåturi cu cineva din aliantå, umbra nepotismului va plana deasupra lui.
Consiliul de conducere al directorilor (ne-executiv) poate fi ales prin rotatie. Dacå sunt trei oameni în consiliu, unul din ei va fi presedinte. În principiu, în fiecare an unul din membrii consiliului va fi înlocuit de un alt director. Membrii pot decide, în cazul unui presedinte foarte bun, ca acesta så fie reales în acea functie. O aliantå are cea mai bunå sanså de succes, dacå grupul lucreazå cu o stategie de marketing echilibratå si un plan de buget operational, ambele aprobate în timpul sedintelor actionarilor. Odatå aprobate, mâinile managerului însårcinat cu exporturile, sunt legate. El trebuie så actioneze în cadrul limitelor stabilite de mandatul acordat de actionari.
Schimbåri de mentalitate
Practica aratå cå aliantele pentru promovarea exporturilor pot avea mare succes, dar în acelasi timp existå aliante care se pråbusesc imediat dupå ce au fost înfiintate. Membrii vor trebui convinsi cå beneficiile cooperårii sunt mult mai mari decât în cazul în care sunt în competitie unii cu altii.
Cooperarea înseamnå cå dictonul "eu, cu mine însumi" ar trebui înlocuit cu cuvintele " noi, împreunå pentru noi" si schimbarea în mentalitate ar trebui så se producå, nu numai în mintea antreprenorilor, dar si în mintile actionarilor, ale colegilor manageri si ale angajatilor. Aceastå schimbare de mentalitate poate produce schimbare în atmosfera din firmå, printr-un nou mod de abordare si anume:
" concureazå unde trebuie så concurezi, dar noi, suntem împreunå pentru noi !".

                                                            - material prelucrat dupå " CBI Bulletin" -
                                                                         Iolanda MIHALACHE 


 
 MONEDA EURO SI COMERTUL INTERNATIONAL
Ce efect va avea noua monedå europeanå asupra contractelor internationale?
Euro poate fi consideratå ca o ultimå pieså a jocului de "puzzle" al integrårii economice în Uniunea Europeanå: o singurå monedå care så circule pe piata internationalå fårå frontiere a uniunii. La întâlnirea europeanå la vârf de la Maastricht, din decembrie 1991, sefii de guverne au cåzut de acord så lanseze o uniune economicå si monetarå (Economic and Monetary Union - "EMU") începând cu 1 ianuarie 1999. De la aceastå datå, ratele de schimb valutare ale statelor participante vor fi, ireversibil, legate. Pânå cel mai târziu în anul 2002 monezile nationale vor fi înlocuite de moneda unicå europeanå si anume de euro. Pe data de 2 mai 1998, Consiliul de Ministri al Comunitåtii Europene a decis care sunt statele eligibile så se alåture la EMU; de asemenea consiliul a decis så înfiinteze European Central Bank - ECB - Banca Centralå Europeanå si a numit consiliul de conducere al båncii (incluzând si pe primul presedinte al ECB - Dl. Wim Duisenberg, fostul presedinte al Båncii Centrale a Olandei.)

Motivatiile ce au stat la baza acestor decizii

Unul din motivele principale pentru introducerea unei monezi unice europene a fost så se punå capåt fluctuatiilor ratelor de schimb valutare, fluctuatii ce reprezintå un obstacol serios în calea comertului în interiorul Uniunii Europene. Fluctuatia ratelor de schimb creeazå incertitudini în cadrul comertului dintre state sau a investitiilor în alte state. Dacå rata de schimb valutar scade sau creste brusc si semnificativ, tranzactiile comerciale pot lua un curs total diferit de cel dorit initial.
 Schimbåri frecvente si abrupte ale ratelor de schimb valutar pot perturba foarte serios comertul international. Desi companiile se pot întotdeauna asigura împotriva riscurilor ce derivå din fluctuatiile ratelor de schimb, totusi aceasta implicå costuri ridicate, costuri care, în cele din urmå, ajung så fie plåtite de consumator. Prin înlåturarea fluctuatiilor de schimb valutar, atât consumatorii, cât si companiile vor economisi bani si se vor înlåtura multe incertitudini. In plus, atunci când consumatorii vor cålåtori în alte tåri, unde euro este mijloc legal de platå, ei nu vor mai fi nevoiti så plåteascå comisioanele cerute de casele de schimb valutar.

Dacå, din cauza marii råspândiri geografice, moneda euro va deveni o monedå de referintå, ca dolarul american sau yenul japonez, de aceastå situatie vor putea beneficia atât sectorul financiar, cât si sectorul de afaceri din cadrul Uniunii Europene.
Si nu în cele din urmå introducerea monedei euro poate contribui la obtinerea unei cresteri economice stabile si constante în întreaga Europå. Cetåtenii din tårile care sunt parte la EMU vor beneficia direct de aceste avantaje, iar celelalte state, membre ale Uniunii Europene, se vor bucura de avantajele datorate unei economii europene puternice.

"Euro" este numele care a fost ales pentru moneda europeanå unitå. Cuvântul "euro" nu este nici un prefix si nici o abreviatie. Cuvântul se scrie fãrã majuscule. Simbolul pentru euro este E, în acelasi mod în care $ sau £ sunt folosite pentru dolarul american sau lira britanicå. Specificatiile tehnice pentru simbolul E au fost aprobate de Comunitatea Europeanå. Euro va înlocui ECU, care este numai o unitate de calcul.

Care state se vor alåtura EMU?

Înainte de a se putea alåtura EMU, tårile membre ale Comunitåtii Europene trebuie så satisfacå anumite criterii, precum: inflatie scåzutå (så nu depåseascå 2,7%), rata dobânzii scåzutå (rata dobânzii pe termen lung så nu depåseascå 7,8%), finante publice sånåtoase, datoria publicå mai micå sau så descreascå rapid pânå la sub nivelul de 60% din venitul national si rate de schimb valutar stabile.

În conformitate cu termenii Tratatului de la Maastricht, toti membrii Uniunii Europene care satisfac aceste criterii se vor alåtura automat la EMU. Existå înså si douå exceptii: Marea Britanie si Danemarca, care nu se vor alåtura EMU, din considerente politice. Marea Britanie a insistat de mai multe ori pe faptul cå Tratatul îi permite så aleagå dacå så adere sau nu la EMU, chiar dacå îndeplineste criteriile de aderare. Guvernul danez doreste momentan så nu adere la EMU, dar cu rezervarea dreptului de a-si reconsidera pozitia ulterior.

11 din 15
 
Germania, Franta, Italia, Spania, Belgia, Finlanda, Portugalia, Austria, Irlanda, Luxemburg si Olanda se vor altåtura EMU. Grecia nu îndeplineste criteriile de aderare, dar sperå så se alåture în 2001. Suedia a ales så nu se alåture din motive de ordin juridic.

Un mecanism separat de schimb valutar va fi stabilit între statele membre EMU si celelalte state membre ale Uniunii Europene si care nu s-au alåturat încå la sistemul EMU. Aceste tåri vor trebui så-si formuleze politicile de schimb valutar în spiritul interesului comun, în cazul în care unele tåri vor decide så-si devalorizeze monezile lor, pentru ca, în interiorul zonei euro så nu se facå resimtite efecte adverse. În modul în care, actualmente, moneda germanå este folositå ca o ancorå în cadrul mecanismului european al ratelor de schimb, în acelasi mod va fi folositå moneda euro, când sistemul EMU va fi lansat. Aceast lucru înseamnå cå tårile care nu sunt membre la sistemul EMU vor trebui så-si ajusteze politicile ratelor lor de schimb valutar în conformitate cu politica antiinflationistå a ECB - European Central Bank.

Caledarul lansårii monedei euro

Valoarea monezilor nationale ale statelor participante la sistem, fatå de moneda euro, va fi calculatå formal la 1 ianuarie 1999. De la acea datå, calculele nu se vor mai face în ECU. Regulile Uniunii Europene prevåd conversia automatå a ECU în euro la 1 ianuarie 1999, la o valoare de 1 la 1. Aceasta va marca începutul fazei de tranzitie, când Sistemul European al Båncilor Centrale (ESCB), care va cuprinde ECB si båncile nationale centrale, va începe så-si formuleze politicile monetare în euro. Toate bursele de valori europene ale tårilor participante la sistem, vor începe så utilizeze moneda euro în locul monezilor lor nationale. Monezile nationale vor continua så fie mijloace legale de platå pânå când moneda unicå euro va fi introduså. Aceasta înseamnå, de exemplu, cå guldenul olandez va mai fi folosit pentru plåtile curente de zi cu zi. Transferurile si plåtile efectuate de companii si persoane fizice vor putea fi fåcute, la cerere, în euro începând cu data de 1 ianuarie 1999.
La 1 ianuarie 2002 monezile si bancnotele euro vor fi introduse în circulatie. La aceastå datå, toate conturile bancare, în monezi nationale, vor fi convertite în euro. Plåtile de zi cu zi vor fi efectuate, de asemenea, în euro. Euro si monezile nationale vor circula concomitent la aceastå datå. Atât monezile nationale cât si euro vor fi mijloace legale de platå pe o perioadå de 6 luni.

La data de 1 iulie 2002 cel mai târziu, monezile si bancnotele nationale îsi vor pierde statutul lor de mijloace legale de platå. Euro va råmâne singurul mijloc legal de platå. Acest lucru implicå faptul cå toate registrele de caså, automatele ce acceptå monezi etc. vor trebui modificate pentru a accepta noile monezi euro în locul monezilor nationale. Va fi destul de complicat, nu numai pentru consumatorii europeni, dar si pentru cålåtorii stråini, så realizeze dacå o notå de platå sau facturå este la valoarea sa realå sau nu.

Dupå 1 iulie 2002, euro va fi singurul mijloc legal de platå.
Bancnotele nationale vor putea fi convertite în euro la båncile nationale ( pentru o perioadå de 30 de ani ). Perioada de conversie, pentru monezile nationale, nu a fost deciså încå, desi va fi de cel putin 6 luni.

Ratele de schimb valutar între tårile Uniunii Europene au fost stabilite în relatie cu marca germanå                              1 marcå germanå =
Austria                                  7,03552 silingi
Belgia / Luxemburg               20,6255 franci
Finlanda                                3,04001 mårci finlandeze
Franta                                   3,35386 franci
Irlanda                                 0,402676 punt
Italia                                      990,002 lire
Portugalia                            102,505 escudos
Spania                                  85,0772 pesetas
Olanda                               1,12674 guldeni
Valoarea unui ECU, la data de 4 mai 1998 a fost de 1,97420 mårci germane.
Aceastå valoare s-ar putea schimba pânå la 1 ianuarie 1999
Dacå la 1 ianuarie 1999:1 ECU            = 1,98000 mårci germane
Atunci:1 ECU = 1 euro si: 1 euro = 1.98000 x 1,12674  = 2,23095 guldeni olandezi
 

Efecte asupra contractelor comerciale
O lege europeanå va garanta faptul cå toate contractele nu se vor modifica datoritå introducerii monedei euro. Toate sumele exprimate în monezi nationale vor fi convertite în euro la un curs oficial de schimb. Nu vor avea loc alte modificåri.
Aproape toate tårile din lume respectå principiul nominalizårii în tranzactiile internationale, ceea ce înseamnå cå, dacå o tarå îsi schimbå moneda nationalå (de exemplu: introduce o altå denumire pentru moneda sa) orice referire la "vechea monedå" va fi automat cititå ca o referire la "noua monedå". Procentele, sumele sau alte clauze contractuale nu se vor schimba ca urmare a introducerii în circulatie a monedei euro, fårå acordul ambelor pårti.

Aceasta implicå faptul cå toate contractele încheiate pe baza monezilor nationale ale statelor din cadrul sistemului EMU vor fi, în mod automat, convertite în euro la 1 ianuarie 2002. Legislatia europeanå, care reglementeazå conversia în euro a contractelor încheiate pe baza monezilor nationale, se va aplica tuturor tårilor membre ale Uniunii Europene. Este de presupus cå si celelalte contracte, care nu se aflå sub jurisdictia legislatiei europene, vor fi convertite la euro în acelasi mod. Aditional, ca o måsurå suplimentarå de protectie, importatorii europeni vor fi sfåtuiti, din timp, så facå aranjamentele specifice trecerii de la moneda nationalå la euro, pentru contractele derulate cu companii din afara Comunitåtii Europene.

Contractele care sunt convertite la euro nu pot fi amendate în alt mod de aceastå schimbare. Clauzele contractuale nu pot fi modificate unilateral ca urmare a întroducerii monedei euro. Pårtile care au încheiat contracte în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în una din tårile membre ale Comunitåtii Europene, nu vor fi nevoite så includå vreo clauzå sau så schimbe clauzele contractului pentru a se conforma noilor reglementåri cu privire la euro. În cazul unor contracte încheiate, în conformitate cu reglementårile legale ale unor tåri ce nu apartin Uniunii Europene, este recomandabil, ca o måsurå de precautie, så se includå clauze contractuale care så reglementeze conversia la euro si, în special o clauzå care så prevadå faptul cå trecerea la euro nu modificå prevederile clauzelor contractuale sau produce rezilierea contractului.
Evident cå un contract poate fi întotdeauna modificat, dacå ambele pårti sunt de acord cu acele modificåri.

Cum vor aråta bancnotele si monezile euro?

Noua serie de bancnote europene, ce va fi puså în circulatie în jurul datei de 1 ianuarie 2002, va fi formatå din bancnote în valoare de 5, 10, 20, 50, 100, 200 si 500 euro. Fiecare bancnotå va avea dimensiuni si culori diferite. Grafica bancnotelor se bazeazå pe tema "perioade si stiluri europene" si prezintå momente cultural istorice din 7 tåri europene. Ele vor contine de  asemenea trei elemente arhitecturale: feresti, usi si poduri. Bancnotele euro vor fi tipãrite dupã desenele austriacului Robert Kalina.

Monezile vor avea una din fete europeanå, standardizatå, iar cealaltå fatå nationalã. Desenul de pe fata nationalå este particular pentru fiecare tarå: cea olandezå va avea capul reginei Beatrix. Pe marginea monedei de 2 centi euro se vor bate cuvintele "God yij met ons" (Dumnezeu este cu noi). Monezile de 1, 2, si 5 centi euro vor avea culoarea rosiaticã; monezile de 10, 20 si 50 centi euro vor fi galbene si cele de 1 si 2 centi euro vor fi în douå culori. Numai monezile de 1 si 2 centi euro vor contine nichel.

Conturile în monedå nationalå din båncile stråine

Incepând cu 1 ianuarie 1999, deciziile privind politicile monetare, care pânå atunci sunt luate de båncile centrale ale fiecårui stat membru ce s-a alåturat la EMU, mai precis politicile ce reglementeazå ratele dobânzilor, grafica bancnotelor si a monezilor, vor fi luate de European System of Central Banks (ESCB) -  Sistemul Båncilor Centrale Europene.

În jurul datei de 1 ianuarie 2002, toate conturile în monezi nationale vor fi convertite în euro, la o ratå oficialå de schimb, ce va fi fixatå pe data de 1 ianuarie 1999. Un detinåtor de cont poate så cearå, dacå doreste, conversia contului såu la o datå anterioarå. Soldurile în monezi nationale pot fi privite ca niste contracte. Reglementårile Uniunii Europene aratå cå orice contract încheiat pe baza unei monezi nationale, care va intra în sistemul EMU, va fi automat convertit la euro prin legea care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2002. Aceastå lege va cere tuturor båncilor, din toate statele membre ale Uniunii Europene, så converteascå, la acea datå, soldurile în monezi nationale ca, guldeni / lire / mårci / franci etc. în euro. Acest lucru se va întâmpla în toate båncile din tårile Uniunii Europene, indiferent dacå statul respectiv a aderat sau nu la EMU. Desi tårile care nu sunt membre ale Uniunii Europene nu sunt sub jurisdictia legislatiei europene, totusi, este de asteptat ca ele så respecte Legislatia Uniunii Europene. La 1 ianuarie 1999 statele care au fost membre ale EMU chiar din faza de început îsi vor lega monezile lor nationale pentru totdeauna. Acest fapt va pune capåt incertitunilor legate de ratele de schimb valutar. Ratele de schimb valutar, comisioanele pentru aceste schimburi, vor apartine trecutului si multe obstacole din calea comertului si din industrie vor dispare.

                                                                                - material prelucrat dupå " CBI Bulletin" -
                                                                                                 Constantin UDREA