Informatia - importantå resurså a firmei alåturi de resursa financiarå si umanå
                                                                -interviu cu Domnul Constantin AMARITEI-

Sfarsitul de mileniu marcheazå accentuarea utilizårii tehnologiilor electronice în transmiterea informatiilor în general si a celor necesare lumii afacerilor în special.
Biroul TIPS, ca surså de informatii de afaceri, este de obicei intervievat  de presa economicå.
Aståzi,  interviul va fi fåcut în sens invers, de la sursa de informatii la presa economicå, cea care prin preocuparea sa permanentå de a fi în mijlocul evenimentelor,  este un foarte fin observator al impactului pe care societatea informationalå îl are asupra comunitåtii de afaceri romanesti.
De ce acest feed-back?
ïn felul acesta, putem întelege mai bine nevoia, teama, atitudinea, cunostintele  pe care intreprinzåtorul roman le are  fatå de informatia de afaceri.
Asa putem descoperi împreunå cum se ajunge la sensibilizarea omului de afaceri pentru adoptarea unei atitudini noi fatå de  informatia de afaceri, garantia succesului pe piatå.

Un mare maestru în arta redactionalå economicå, unul din vechii truditori în aceastå muncå,
Dl Constantin Amaritei, a avut amabilitatea så  ne împårtåseascå cateva din opiniile si observatiile Domniei sale pe marginea informatiei electronice de afaceri .

-Ce impact credeti cå are informatia de afaceri asupra intreprinderii romanesti?
C.A.-N-as pleca de la intreprindere, ci de la oameni. ïncepand cu managerul si terminand cu ultimul angajat, toti au nevoie de informatie. Suma tuturor informatiilor constituie, de fapt, bogåtia intreprinderii.
Ca så extrapolåm aceastå idee, tårile se împart aståzi în såråce si bogate, nu dupå indicatorii economici, ci dupå cantitatea de informatii detinute.  Este nevoie de constientizarea acestei bogåtii, pe care fiecare trebuie så o dovedeascå zi de zi  printr-o nouå atitudine fatå de informatie.

-ïn calitate de ziarist, ati participat la întalniri cu oameni de afaceri, dezbateri pe aceastå temå si lansåri de noi bånci de date, retele informationale nationale si globale. Ce pasi credeti cå s-au fåcut spre societatea informationalå în Romania?
C.A.-Constat un progres în ceea ce priveste atitudinea managerilor si o anumitå dorintå a lor în descoperirea pietei informationale. Aceasta este absolut necesar, în special pentru cei cu activitåti de import - export care, numai detinand informatii, castigå atuuri în plus.
Oricum pasii sunt încå timizi si cred cå numai un procent de maximum 10 % din manageri au o atitudine sånåtoaså, considerand informatia de afaceri ca o resurså fundamentalå a firmei, alåturi de resursele financiare si  umane.

-Cine ar trebui så contribuie la dezvoltarea gustului pentru informatia de afaceri?
C.A.-ïntreaga comunitate de afaceri, începand cu Camera de Comert, într-o manierå promotionalå, farå så-i sperie pe manageri.
Existå o susceptibilitate a omului de afaceri cand e vorba de informatie. Multi sunt convinsi de necesitatea ei, dar au nevoie de stimulente, argumente, campanii sustinute pe aceastå temå de institutiile specializate, care så punå la båtaie toate "tunurile", toate "armele" pentru a-l învåta så foloseascå  informatia.
Un alt factor în dezvoltarea gustului pentru informatia de afaceri este mass-media, care trebuie så fie constientå de datoria de a informa prompt si corect opinia publicå.
Apoi ca importantå, se aflå organismele profesionale,   patronatele  care,  din påcate nu s-au apropiat prea mult  de nevoile "familiei" pe care  o reprezintå, desi  acest lucru ar trebui så fie  datoria lor numårul unu. Må refer si la cei care aduc linii de creditare, diverse fonduri din stråinåtate la care, în general, omul simplu de afaceri nu are acces din lipså de informatii. Vorbesc de micile intreprinderi care dau, de fapt, puterea economicå a tårii prin numårul si diversitatea lor. Ele au påtruns pe piatå fårå o pregåtire necesarå de afaceri. Patronii lor au nevoie de ajutor concret pentru formarea ca oameni de afaceri, informarea jucand în acest sens rolul principal.
 
- ïn aceastå perioadå de scolarizare, cum credeti cå se poate realiza concret procesul de formare si informare a omului de afaceri?
C.A.-Ar trebui  ca  organismele responsabile så se adapteze din mers la situatie, så gåseascå sponsorizåri, så facå ceva, nu så astepte .
Nu numai cårti, studii, centre de dezvoltare deschise în toatå tara, dar  din påcate cu circuit închis, mare parte fåcute pentru o justificare a banilor obtinuti din exterior, ci si un ajutor real.
Pentru organismele implicate nu este suficient så aibå bånci de date, conectate si interconectate la retele internationale, informatii de afaceri, oferte bogate, pentru a crede cå si-au fåcut datoria. Paralel cu aceastå ofertå, trebuie reganditå o lansare a informatiei pe piatå, educarea oamenilor prin exemple concrete, din care så se înteleagå rolul informatiei în lupta cu concurenta.
Informatia costå si cheltuiala trebuie recuperatå, dar trebuie så se tinå cont si de situatia economicå în care ne aflåm.

 -Pårerea conform cåreia pretul mic înseamnå calitate îndoielnicå poate fi valabilå si în acest caz?

C.A.-ïn acest caz cred cå romanul nu va spune precum cunoscuta zicalå: "Nu sunt atat de bogat încat så cumpår lucruri ieftine ". Ar trebui deci, så se tinå mai mult cont de cerintele etapei de început si så se facå un mic sacrificiu din partea organismelor responsabile. Omul de afaceri face deja sacrificii aventurandu-se pe acest drum aproape necunoscut si plin de riscuri. Panå ce i se trezeste interesul fatå de informatia de afaceri pretul ar trebui så se facå numai pentru recuperarea cheltuielior, nu pentru castig. Asta înseamnå cå  este nevoie în primul rand de o anumitå solidaritate si constiinta cå, învatandu-i pe ei ce înseamnå informatia de afaceri, cum så acceseze båncile de date, cum så-si prezinte produsele, într-un cuvant, cum så punå umårul la însånåtosirea economiei, ne va fi în final bine nouå tuturor. Cand va creste el - intreprinzåtorul-  va fi si constient cå trebuie så plåteascå informatia la adevårata ei valoare.

-Vå rog så transmiteti un mesaj pentru cei de care sunteti întotdeauna aproape - intreprinzåtorii mici si mijlocii.
C.A.-ïmprieteniti-vå cu informatia, pentru cå ea vå va ajuta mai mult decat orice credite bancare, obtinute  cu gajarea soartei firmei. Investitia în informatie are o revenire în casieria firmei de "n" ori mai rapidå si mai mare decat investitia într-o afacere fårå de informatii. 
                                                                                                  Interviu realizat de
                                                                                                Iolanda MIHALACHE

Un exportator care doreste så facå afaceri în Uniunea Europeanå poate angaja un agent comercial, un broker sau un distributor.
Articolul de mai jos se concentreazå aproape exclusiv pe contractul de distributie si pe diferentele ce existå între distribuitor si agent comercial.

Un contract de distributie contribuie în general la îmbunåtåtirea distributiei produselor, pentru cå producåtorul sau exportatorul este astfel capabil så se concentreze pe activitåtile sale de vanzare cåtre o singurå persoanå / entitate si nu mai este pus în situatia de a mentine contacte de afaceri foarte numeroase.

Prin operarea printr-un singur distribuitor, exportatorul poate mult mai usor så rezolve problemele ce apar în derularea afacerii, datorate diferentelor lingvistice, de naturå legalå sau provenite din alte cauze. De asemenea, contractul de distributie faciliteazå promovarea pe piatå a produsului. Contractarea unui distribuitor, care så ia asupra sa promovarea, furnizarea, sevice-ului pentru produs si monitorizarea stocurilor, este adesea cea mai eficientå - uneori singura cale la îndemana unui producåtor de a påtrunde pe o piatå. Aceastå realitate este si mai evidentå în cazul afacerilor de dimensiuni mici si medii.

Sub numele distribuitorului si pe baza contului såu bancar
Un distribuitor, spre deosebire de un agent comercial, cumpårå bunurile de la  un  exportator

pentru a le revinde - indiferent dacå existå sau nu un acord de exclusivitate - pe o anumitå piatå. Aceastå operatie se deruleazå sub numele distribuitorului si pe baza contului såu bancar. Nu existå o legislatie nationalå specificå pentru acest tip de contracte. Ele sunt supuse legilor care guverneazå încheierea contractelor si din acest motiv un element definitoriu al lor este cinstea si corectitudinea partenerilor. Un distribuitor trebuie så fie înregistrat la Camera de Comert din  zona unde îsi desfåsoarå activitatea.

Un distribuitor trebuie så respecte legislatia Uniunii Europene referitoare la competitia liberå si loialå. ïn principal aceasta presupune restrictia de a nu impune preturi de monopol pe piatå, de a nu  împårti piata cu alti distribuitori, sau alte clauze care så împiedice libera competitie. Totusi, sunt posibile si contracte de exclusivitate de distributie, legislatia Uniunii Europene permitand si anumite exceptii.
 
Competitie liberå si corectå
Elementul de bazå al legislatiei europene este libera miscare a bunurilor pe teritoriul comunitåtii si interzicerea contractelor care limiteazå competitia. Legislatia europeanå precizeazå, în principal, cå nici un contract de distributie sau pårti din el nu pot så contravinå sau så continå clauze ce ar limita liberul trafic al bunurilor în interiorul Comunitåtii Europene.

Comunitatea Europeanå a împuternicit Comisia Europei så aplice legislatia liberei concurente la anumite categorii de contracte de distributie exclusive (EEC regulation no. 1983 /83 publicatå în "Official Journal" din 30 iunie 1983).
Aceastå lege stabileste o exceptare automatå de la legislatia în vigoare privind competitia în cadrul Uniunii Europene,  a acelor contracte de distributie exclusive ale cåror clauze nu depåsesc anumite limitåri impuse prin acest document.

Fårå restrictii
Nici o altå restrictie nu poate fi impuså producåtorului în afara obligatiei de a livra bunurile sale spre vanzare pe respectiva piatå numai prin intermediul distribuitorului contractat.

De asemenea, distribuitorului exclusiv nu i se va impune alte restrictii referitoare la derularea contractului, în afara celor mentionate mai jos:
1.  Obligatia de a obtine respectivele bunuri numai de la furnizorul cu care are contract;
2.  Obligatia de a nu produce sau distribui bunuri ce intrå în competitie cu bunurile pentru care are contract de distributie;
3.  Obligatia de a nu vinde sau distribui respectivele bunuri pe alte piete pentru care nu are permisiunea expreså prin contract a furnizorului de produse cu care are contract, de a nu deschide sucursale pe terte piete destinate vanzårii respectivelor bunuri.

Unele obligatii
Existå unele obligatii care sunt permise. Distribuitorul poate fi obligat så cumpere întreaga gamå de produse, sau o cantitate minimå specificatå prin contract. De asemenea, existå posibilitatea de a obliga distribuitorul så vandå mårfurile contractate sub numele unei anumite mårci   comerciale   sau   anumit   ambalaj si så prezinte marfa conform specificatiilor producåtorului.

Distribuitorul poate fi obligat så initieze måsuri pentru promovarea vanzårilor, cu un accent deosebit pe publicitate, så mentinå o cantitate suficientå de bunuri în reteaua de vanzare, så furnizeze cumpåråtorului servicii de garantie si så angajeze personal calificat.
 
Rezilierea contractului si compensatii
Un  aspect important al contractelor de distributie este rezilierea lor, incluzand aici si plata daunelor sau compensatiilor.
Un contract de distributie încheiat pe un termen nelimitat poate fi reziliat de oricare din pårti, dupå o notificare prealabilå, printr-o procedurå asupra cåreia ambele pårti au convenit anterior sau, în lipsa acestei prevederi contractuale, dupå o notificare urmatå de scurgerea unei perioade de timp consideratå rezonabilå.

Un contract de distributie, încheiat pe un termen de timp definit, se terminã la sfarsitul acelei perioade de timp. Dacå totusi, pårtile continuå så respecte si så deruleze contractul si dupå expirarea perioadei de timp specificatå, în acest caz  contractul  se  considerå  ca  încheiat   pe  o perioadå nelimitatå de timp.

Cereri de despågubiri
Cand un distribuitor a fåcut investitii substantiale sau cand costurile implicand vanzarea mårfii sunt mari si el nu va fi în måsurå så-si recupereze acele costuri datoritå rezilierii contractului, în acest caz va putea cere compensatii, chiar dacå notificarea si rezilierea contractului s-au fåcut într-un timp suficient de lung.
 
O conditie pentru rezilierea contractului de distributie este ca pårtile så respecte scurgerea unei perioade rezonabile de timp de la notificarea rezilierii. De exemplu, dacå exportatorul nu notificå în timp util distribuitorul, acesta este îndreptåtit så cearå despågubiri. Chiar dacå pårtile respectå o perioadå de notificare rezonabilå, totusi un tribunal din tara respectivå poate stabili plata unor despågubiri pe baza principiilor de corectitudine si rezonabilitate.

Compensatii pentru daune: Contractul de distributie
În principiu, la rezilierea unui contract de distributie, distribuitorul nu este îndreptåtit la compensatii pentru daune. (Aceastå situatie diferå dacå contractul este încheiat cu un agent comercial).
Desi armonizarea legislatiei este cuvantul cheie în Uniunea Europeanå, totusi existå diferente notabile între tårile Uniunii. Uneori legislatiile nationale acordå protectie mai mare distributorului decat legislatia Uniunii Europene.
De exemplu, în Belgia un distribuitor primeste protectie legalå în cazul contractelor de distribuire exclusivå. El este îndreptåtit så pretindå compensatii în cazul rezilierii contractului si cu sigurantå cå judecåtorul îi va acorda aceste compensatii.

Exclusivitate si piata de desfacere
Un contract de distributie este de obicei limitat la un anumit teritoriu, adicå la o anumitå piatå si poate fi exclusiv sau ne-exclusiv pe acea piatå. Adesea, un contract de distributie va garanta distribuitorului un anumit grad de exclusivitate în vanzarea bunurilor pe acea piatå.
Prin aceasta, producåtorul este obligat så vandå prin acel distribuitor.   De  exemplu, în Olanda un
producåtor, ce are un contract de distributie cu un distribuitor, nu poate så vandå prin alt distribuitor respectivul produs. Totusi, pe de altå parte, un distribuitor poate så obtinå posibilitatea de a vinde pe alte piete ale Uniunii Europene.

Agentul comercial
Legislatia sub care un agent comercial opereazå este bazatå pe directivele Uniunii Europene (publicate de Comisia Uniunii la data de 24 decembrie 1962 si care se referå exclusiv la contractele de distributie cu  agentii  comerciali si brokeri: "Official Journal, dated 28 December 1962").

Ideea de bazå este de a furniza agentului protectie maximå. Recunoasterea si acordarea de compensatii pentru daune agentului comercial la rezilierea contractului este punctul forte. Aceasta este si principala diferentå dintre contractul de distributie pentru distribuitor si contractul de distributie încheiat de agent. Multe din clauzele unui contract de distributie pentru agent sunt obligatorii.

Un agent comercial este o persoanå fizicå sau o entitate / persoanå juridicå mandatatå de principal (de obicei producåtorul sau exportatorul) de a actiona în numele acestuia pe o perioadå limitatå sau nelimitatå de timp, pentru a negocia, sau a negocia si încheia contracte în numele si în beneficiul principalului. Un agent comercial, care este o persoanå fizicå, se bucurå aproximativ de aceleasi drepturi ca un angajat. Dacå el actioneazå în numele a maximum doi principali, în acest caz, exceptand cazurile de urgentå, contractul nu poate fi reziliat de principal decat cu consimtåmantul obtinut aprioric de la oficiul de muncå din zona respectivå (în cele mai multe cazuri acesta este oficiul de muncå la care este arondat agentul).
 
Principala obligatie a principalului este de a plåti comisionul datorat agentului, dacå acesta încheie un contract de vanzåri cu o tertå parte. Aceastå obligatie råmane valabilå chiar dacå principalul încheie direct un contract de vanzare cu o tertå parte pe piata arondatå agentului. Numai în cazul în care existå o prevedere expreså în contract, care nu då dreptul de exclusivitate al agentului, principalul este exonerat de aceastå obligatie.

Principalul este obligat så furnizeze agentului toatå documentatia relevantå. De asemenea, principalul este obligat så-l avertizeze din timp pe agent dacå intentioneazå så reducå valoarea comisionului. Principalul are si obligatia de a informa din timp agentul dacå nu poate accepta anumite tranzactii.

Activitatea pe bazå de comision
Un agent comercial de obicei lucreazå pe bazå de comision si legea stabileste numeroase reguli
pentru a determina cand un comision trebuie plåtit.

Agentul este obligat så manifeste grijå fatå de interesele principalului. De exemplu, agentul nu poate încheia un contract în numele principalului cu o tertå parte dacå respectiva parte este insolvabilå. Agentul poartå toatå råspunderea dacå încheie un contract cu o tertå parte care se dovedeste a fi insolvabilå. Cand încheie o tranzactie, agentul are obligatia så informeze principalul despre solvabilitatea (bonitatea) acelei terte pårti, precum si despre nemultumirile clientilor (dacå existå) privind relatiile cu acea tertå parte. De asemenea, agentul are obligatia de a råspunde de modul cum îndeplineste instructiunile principalului, de exemplu: ce agentii contacteazå, ce fel de contracte este pe cale så accepte (cu alti producåtori / exportatori).

Asa numita clauzå "del credere"- prin care agentul garanteazå, în baza unui comision, plata mårfii de cåtre clienti (de pe piata pe care actioneazå) - poate fi utilizatå de cåtre terta parte pentru a impune agentului un anumit grad de responsabilitate pentru lipsa de compliantå a principalului. Legislatia Uniunii Europene stabileste limite pentru astfel de aranjamente, pentru a proteja agentul.

În ciuda eforturilor UE de  armonizare a legislatiei, clauza "del credere" diferå de la o tarå la alta.

Rezilierea contractului de agent
Pe langå rezilierea în cazul unor urgente, un astfel de contract poate fi reziliat dacå a fost încheiat pe o perioadå determinatå, de oricare dintre pårti, cu o notificare prealabilå,  asa cum s-a prevåzut în contract. Regulamentul statutar prevede o perioadå minimã de preavizare, care poate fi introduså în contract, precum si perioada cerutå   pentru   preavizare,  în cazul  lipsei   unei
astfel de clauze din contract.

Un contract de agent încheiat pe o perioadå determinatå se terminå automat la sfarsitul acelei perioade. Dacå totusi pårtile continuå så execute prevederile contractului si dupå expirarea sa, atunci acel contract va fi considerat ca fiind încheiat pe o perioadå nedefinitå, sub aceleasi conditii ca si contractul initial. În acest caz se vor aplica prevederile de reziliere mentionate mai sus.

Compensatii pentru rezilierea contractul de agent
La rezilierea contractului de agent comercial agentul poate fi îndreptåtit så primeascå compensatii în baza faptului cå a adus principalului clienti noi sau a contribuit la cresterea afacerii cu clientii deja existenti si cå principalul obtine beneficii substantiale din relatiile cu acesti clienti.

Suma compensatiei nu trebuie så depåseascå suma echivalentå remuneratiei anuale a agentului, sumå calculatå pe baza remuneratiilor din anul anterior.

Clauza pentru evitarea concurentei
O clauzå pentru evitarea concurentei trebuie incluså, în scris, în contract si poate fi valabilå numai pentru o perioadå de cel mult doi ani de la rezilierea contractului de agent. Printr-o decizie judecåtoreascå aceastå clauzå poate fi invalidatå sau reduså ca perioadå de  timp.

Legea competitiei
Un agent comercial este privit ca dependent dacå el actioneazå ca o "extensie" a producåtorului sau exportatorului.

Unui agent dependent nu i se cere så respecte regulile competitie loiale. Legea competitiei loiale a Uniunii Europene este totusi aplicatå dacå agentul actioneazå ca independent. Agentul independent este asimilat unui distribuitor exclusiv si va trebui så respecte legea competitiei loiale.

Un agent comercial va fi considerat ca un distribuitor dacå:
1.  agentul are de suportat un risc mai mare decat riscul "del credere"
2.  trebuie så ruleze afacerea pe banii såi
3.  trebuie så ofere sevicii fårå a încasa comision
4.  are permisiunea de a stabili preturile de revanzare sau conditiile de revanzare.
 
                                                                                     Articol prelucrat dupå publicatia :
                                                                                      " CBI NEWS BULLETIN"
                                                                                         Constantin UDREA

 
ISO 9000 si ISO 14000: Grupul pentru consiliere tehnicå -TAG

ISO/TAG 12: compatibilitate în proceduri si criterii

Din ce în ce mai mult specialistii îsi îndreaptå atentia asupra relatiei dintre standardele 9000 (Quality Management Systems) privind sistemul calitåtii managementului si 14000 (Environment Management System), privitoare la sistemul managementului mediului înconjuråtor.

Firmele din întreaga lume si în mod particular acele companii care nu au început încå implementarea acestor standarde, ar trebui så remarce faptul cå ambele norme, la care, probabil, se vor adåuga standardele referitoare la aspecte legate de prevederile referitoare la sånåtate si securitate, vor fi integrate ca pårti ale unui sistem de standarde general, care deja existå în formå incipientå sub denumirea de sistemul QUENSH (Quality, Environment, Safety and Health system).

Cea mai mare atentie a fost acordatå celor douå sisteme deja existente, respectiv ISO 9000 si ISO 14000, care sunt componente ale sistemulul general QUENSH.
ISO a decis, de curand, så formeze un grup nou de consiliere technicå integrat, numit Technical Advisory Group (TAG), si cunoscut sub numele codificat de ISO/TAG 12 ISO 9000/ISO 14000.

Compatibilitatea este pe primul loc
Desi numele de TAG statueazå clar notiunea de "integrare", TAG a dat clar de înteles, la prima întalnire tinutå la sfarsitul lui iunie 1997, cå principala sa sarcinå nu este de a integra cele douå sisteme într-unul singur, ci de a evalua compatibilitatea, în termeni de procedurå si criterii, care se poate obtine între cele douå sisteme.

 ISO si controversa asupra igienei si securitåtii muncii

Existå oare necesitatea unei standardizåri internationale si a unui management a normelor de igienå si securitate a  muncii ? Ce avantaje sau dezavantaje ar aduce un astfel de sistem?
Aceastå problemå dominå dezbaterile în cadrul ISO si mai ales dacå så se initieze dezvoltarea unui astfel de sistem de standarde alåturi de sistemele de management ale standardelor pentru Calitate (ISO 9000) si Mediu (ISO 14000).

Problemele de mediu, precum si cele ridicate de igiena si securitatea muncii sunt probleme interactive. De exemplu, în cazul muncii în furnale sau otelårii este greu så facem o delimitare între aceste probleme. Un management de calitate se reflectå imediat, atat într-o îmbunåtåtire a securitåtii muncii si un mediu mai sånåtos, cat si într-o calitate mai ridicatå a produselor fabricate. Aceastå de abordare a problemei este în concordantå si cu sistemul de management propus de ISO 9000.
 
Organizatia Mondialå a Muncii a subliniat de curand faptul cå, în întreaga lume, în fiecare an se produc 125 de milioane de accidente de muncå, din care 220000 sunt accidente mortale. Aceasta înseamnå cå în fiecare zi mor peste 500 de oameni din aceastå cauzå. Din acest motiv, crearea unor standarde internationale apare ca o problemå urgentå pentru justitia socialå si îmbunåtåtirea igienei si securitåtii la locul de muncå.

Actualmente majoritatea membrilor ISO nu sunt în favoarea dezvoltårii unui astfel de sistem de standarde internationale cu privire la securitatea si igiena muncii. Multi considerå cå ISO nu este un organism corespunzåtor pentru ceea ce se considerå a fi o problemå socialå. Aceste ezitåri asupra implicårii unor organisme de tip ISO în institutionalizarea acestei probleme, reflectå faptul cå în acest domeniu normele nationale sunt încå preponderente.

Pe de altå parte, existå membri ai ISO care cred cå aceastå nouå serie de standarde va schimba fata locului de muncå si va produce implicatii pozitive atat pentru angajati cat si pentru patroni, sincronizandu-se în acelasi timp, perfect cu standardele sistemului de management pentru calitate si pentru mediu.

Dacå ISO va decide cå trebuie så completeze standardizarea locului de muncå cu aceste noi standarde, atunci colaborarea cu Organizatia Mondialå a Muncii va fi beneficå pentru toate pårtile implicate. Pe termen scurt aceastå problemå va råmane pe agendå, datoritå marilor ei implicatii.

 
Comisia Consiliului Europei propune måsuri legislative mai ferme de asumare a råspunderii fatå de calitatea produselor agricole primare

Un consumator european poate obtine despågubiri ca urmare a unui accident sau råniri produse de o unealtå sau jucårie defectå sau chiar de o pizza suspect congelatå. Totusi, în nouå din cele 15 tåri ale Uniunii, consumatorii nu pot obtine despågubiri în cazul în care produsul incriminat este: carne, fructe sau legume.

Recent, Comisia Europeanå a propus celor 15 state membre si Parlamentului European ca aceastå lipså din prevederile legale så fie rezolvatå prin extinderea responsabilitåtii producåtorilor si importatorilor pentru a acoperi si produsele agricole primare.

Reglementårile vest-europene actuale asupra råspunderii fatå de calitatea produselor, datand din 1985, permit consumatorilor så cearå compensatii de la un producåtor sau importator, chiar dacå acesta nu a fost neglijent sau vinovat. Este suficient så se dovedeascå cå våtåmarea a fost produså de un produs defect, de exemplu un produs care nu a fost suficient de sigur în exploatare, asa cum ar fi fost de presupus så fie.

Comisia Europeanå a cåutat så introducå produsele agricole în cadrul acestui sistem încå din 1976. Totusi, decizia adoptatå în 1985 a låsat la latitudinea tårilor membre ale Comunitåtii Europene decizia finalå asupra includerii sau nu a acestor produse în cadrul sistemului. Practic numai Grecia, Luxemburg, Finlanda si Suedia aplicå aceste prevederi referitoare la råspunderea producåtorului fatå de calitatea produselor agricole primare.

Comisia Europeanå  apreciazå faptul cå simpla existentå a acestor propuneri privind siguranta alimentarå, are darul de a alerta producåtorii si importatorii asupra importantei måsurilor de prevenire a riscului de accidente, din moment ce ei vor fi în pozitia de a plåti daunele produse de eventuale accidente datorate unor minusuri în calitatea produselor.
Comisia subliniazå, de asemenea, cå usurarea procedurii de a pretinde si obtine despågubiri nu a condus la o crestere a numårului de reclamatii sau la pretentii si nici nu a mårit cuantumul lor.

Comisia Europeanå este de pårere cå adoptarea propunerilor sale ar încuraja producåtorii si importatorii så fie mult mai atenti la calitatea si securitatea produselor lor si prin aceasta s-ar putea mai usor monitoriza anumite disfunctionalitåti si controverse.

Standarde globale pentru aditivi alimentari

Standardele generale pentru aditivi alimentari - General Standard for Food Additives/GFSA, valabile pe plan international, stabilesc regulile de utilizare a aditivilor alimentari. Aceste norme specificå în mod clar dacå un aditiv poate fi folosit sau nu în prelucrarea unor produse alimentare.

Importanta normelor GFSA este si mai mult subliniatå de existenta "Codex Alimentarius"- un index  pentru  standardele  destinate  produselor

alimentare si care este considerat ca o autoritate de referintå în cazul unor dispute apårute între partenerii tratatului  "WTO Treaty". Aceasta înseamnå practic cå, orice fel de produse care sunt în acord cu standardele prevåzute de acest Codex, trebuie så fie admise pe pietele tårilor semnatare ale tratatului, chiar dacå normele în tara importatoare sunt mult mai restrictive decat aceste standarde. În cazul interzicerii unui import, tara respectivå care a impus restrictia trebuie så prezinte justificåri legale care så fundamenteze refuzul.

"Codex Alimentarius" a fost pentru prima datå întocmit în 1962 sub auspiciile "UN’s Food & Agriculture Organization" (FAO) si "World Health Organization" (WHO). În ultimii 30 ani, aproximativ 270 de Codex-uri pentru standarde au fost adoptate pentru diverse domenii, începand cu standarde pentru igienå, reziduri de pesticide si terminand cu metode de etichetare si de analizå.
Standardele generale pentru aditivi alimentari (GFSA) au fost adoptate în martie 1997, de cåtre guvernele membre ale Codex-lui, pentru a fi utilizate de producåtorii de alimente,  în conformitate cu "Good Manufacturing Practice".

Ciocolatå: Uniunea Europeanå s-ar putea så permitå în viitor utilizarea înlocuitorilor pentru untul de cacao

O propunere a Comisiei Europene din 1996, referitoare la normele pentru fabricarea de  ciocolatå, cere redefinirea legislatiei în domeniu.
 
De la acea datå s-au purtat discutii dacå så se permitå sau nu utilizarea, în locul untului de cacao, a unor înlocuitori (CBSs), iar produsul rezultat så fie considerat drept "ciocolatå".
Ca o solutie alternativå, s-a propus ca înlocuitorii de tip CBSs så fie folositi în proportie de maximum 5%. Totodatå, aditional, s-a propus statelor semnatare så li se permitå så continue så aplice propriile standarde asupra ciocolåtii importate si vandute pe pietele lor, iar ciocolata care va contine înlocuitori så aibå mentionat pe ambalaj cå în compozitie contine înlocuitori CBSs.
Parlamentul European sustine aceastå idee, dar a formulat un numår de amendamente:
· mentiunea despre înlocuitorii CBSs så fie fåcutå pe partea din fatå a pachetului de ciocolatå;
· înlocuitorii CBSs trebuie så fie fabricati din gråsimi provenite din tårile în curs de dezvoltare;
· necesitatea impunerii unei metode unice de control în cadrul Uniunii Europene;
· Comisia Europeanå trebuie ca panå în anul 2002 så dezvolte un studiu asupra efectelor acestor noi reglementåri asupra tårilor în curs de dezvoltare.
În conformitate cu previziunile Organizatiei Internationale pentru Cacao - ICCO, implementarea acestor directive va avea ca efect reducerea cu 74 000 tone a vanzårilor de unt de cacao, sau cu 184 000 tone a vanzårilor de boabe de cacao.

Comisia Europeanå si-a expus deja nemultumirea vis-a-vis de etichetarea compozitiei produsului pe partea din fatå a pachetului de ciocolatå.
Totodatå, aceastå prevedere ar putea intra în conflict cu normele europene de etichetare, care prevåd cå etichetarea pe partea din fatå a ambalajului se face: "numai în cazul unei substantiale schimbåri a compozitiei produsului, sau în caz de pericol la adresa sånåtåtii publice".
Asemenea limitåri impuse acestor gråsimi ar putea fi în contradictie si cu normele WTO, care interzic impunerea unor discriminåri fatå de anumite ingrediente.
În final, trebuie mentionat si faptul cå industria ciocolåtii considerå cå o metodå de detectare preciså a compozitiei este imposibil de realizat.